Retușuri la croitorie: ce înseamnă strâmtare, lărgire, scurtare și ce merită făcut

Un retuș la croitorie este o modificare făcută unei haine gata cusute ca să ți se potrivească: strâmtare, lărgire, scurtare, tiv nou, ajustarea taliei, schimbarea fermoarului sau o reparație. Cele mai multe retușuri se fac pe cusăturile existente, așa că haina nu se recroiește. Strâmtarea e aproape întotdeauna posibilă; lărgirea depinde de cât material a rămas în cusături.

Mai jos găsești retușurile pe rând, ca într-un mic dicționar: ce înseamnă fiecare, la ce haine se face, cât de dificil este și ce să aduci la atelier. Dacă vrei întâi să afli ce merită modificat și ce nu, citește ghidul ajustări haine: ce se poate modifica.

Ce înseamnă retușurile la croitorie, pe scurt

Strâmtare rochie, fustă sau cămașă: ce înseamnă?

Strâmtarea înseamnă să scoatem din lățimea hainei pe cusăturile laterale, pe cele de la spate sau pe pense. La o rochie dreaptă se lucrează de obicei pe laterale; dacă rochia are fermoar lateral, îl desfacem și îl coasem la loc pe noua linie. La rochiile cu cusături de prințesă (cele verticale care trec peste bust) putem strâmta pe ele, iar linia rămâne curată.

Dificultate: ușoară la o rochie simplă, medie la una căptușită sau cu fermoar. Devine complexă la rochiile cu corset, cu dantelă pe margini sau croite pe bie. Ce aduci: haina și lenjeria cu care o porți.

Lărgire rochie: când se poate și cât?

Lărgirea folosește rezerva de cusătură, adică materialul ascuns în interior, dincolo de cusătură. Hainele din confecție au rezerve mici, de obicei de un centimetru sau mai puțin, și adesea surfilate (cusute în zigzag pe margine), așa că o rochie din magazin se lărgește rar cu mai mult de câțiva centimetri în total. Hainele cusute pe comandă au de obicei rezerve mai generoase.

Când rezerva nu ajunge, se pot adăuga clini laterali sau o bandă din material asemănător, dar asta se vede. Îți spunem la probă dacă merită. Ce aduci: haina; dacă ai rămas cu material de la ea, și pe acela.

Scurtare și tiv

Scurtarea înseamnă să tăiem lungimea în plus și să facem un tiv nou. La pantaloni e cel mai frecvent retuș; despre lungimea corectă și tipurile de tiv (invizibil, cu manșetă, original la blugi) am scris separat, în ghidul scurtarea pantalonilor și tivul corect.

La fuste și rochii, dificultatea crește cu numărul de straturi: fiecare strat de tull sau de căptușeală se tivește separat, iar dantela de pe margine se desprinde și se recoase manual. Rochiile croite în cerc sau pe bie se lasă uneori să atârne înainte de tiv, pentru că materialul se lasă inegal. Ce aduci: încălțămintea cu care porți haina. Un toc de câțiva centimetri schimbă complet lungimea.

Scurtare pantaloni fără tăiere: bandă termoadezivă, cleme, tiv lipit

Există două trucuri pe care le găsești în magazinele de mercerie. Banda termoadezivă de tiv (tivul „care se lipește”) e o bandă de adeziv care se pune între material și tivul întors, apoi se topește cu fierul de călcat, de obicei printr-o cârpă umedă. Clemele de scurtare sunt agrafe care țin tivul întors pe interior, fără cusătură.

Când sunt în regulă:

• ca soluție temporară, până ajungi la croitor sau pentru un singur eveniment;
• la pantaloni pe care vrei să-i poți lungi la loc (de exemplu, la copii sau dacă schimbi încălțămintea);
• la materiale netede, de grosime medie, care suportă căldura fierului de călcat.

Când e mai bine un tiv cusut:

• la pantalonii de costum – banda poate lăsa o dungă sau o zonă mai rigidă care se vede pe față, iar clemele fac tivul să cadă greu și inegal;
• la materialele subțiri, elastice sau sintetice care nu suportă căldura – adezivul se vede prin material sau nu prinde;
• la blugi și pantaloni groși – banda obișnuită ține greu pe un tiv gros. Există și benzi mai puternice, făcute pentru denim, dar și pe acelea le testezi întâi pe o bucată de material;
• la haine spălate des – rezistența la spălare diferă de la o bandă la alta, așa că citește ambalajul.